Obiceiuri funerare in Egiptul Antic

In acest articol o firma de transport funerar ne prezinta obiceiurile funerare din Egiptul Antic. Acest subiect a fost atent cercetat de catre istorici si arheologi si s-au descoperit foarte multe lucruri interesante si o istorie fascinanta a obiceiurilor de inhumare din perioada antica in general.

Intentia noastra este sa tratam mai multe state care au ramas ca model si exemplu pentru aceste obiceiuri in perioada Antica insa momentan vom discuta in acest articol despre Egipt. Va prezentam o istorie absolut fascinanta.

Vechii egipteni mentin un set elaborat in ceea ce priveste obiceiurile funerare si ei considerau ca acestea erau necesare pentru a se asigura nemurirea dupa deces.

Pastrarea corpului pentru a fi mumificat, efectuarea de ceremonii funerare pentru inhumare cu bunurile persoanei care a decedat puteau sa ii foloseasca in viata de apoi. Inainte sa apara Vechiul Regat trupurile erau puse in gropi in desert care aveau avantajul ca le conservau natural prin uscare. In conditii ceva mai aride desertul a fost un mare avantaj in toata istoria Egiptului antic pentru aceste morminte ale oamenilor saraci care nu aveau cum sa isi permita toate pregatirile funerare elaborate si care erau disponibile pentru oamenii bogati si pentru nobili. Egiptenii bogati au ingropat mortii in morminte facute din piatra si ii mumificau artificial. Erau eliminate organele interne si se ambala trupul in bandaje pe care le imbibau cu rasini.

Ulterior decedatii erau ingropati in sarcofage de piatra de forma dreptunghiulara sau in sicrie de lemn. Inca din dinastia a IV-a unele organe se pastrau in borcane canopice. In Regantul Nou, egiptenii au perfectionat mumificarea care avea o durata de doar 70 de zile si implica mai multe operatiuni printre care eliminarea organelor interne, eliminarea creierului prin nas cu ajutorul unui carlig metalic, si umplerea corpului cu solutii de sare de natron. Se lasa inima in corp pentru ca egiptenii considerau ca ea are darul de a pastra sufletul.

Dupa asta toate organele se puneau in vase canopice acoperite si sigilate care erau ingropate impreuna cu decedatul. Corpul se lasa sa se usuce pentru 40 de zile si apoi era spalat din nou cu vin si cu mirodenii. Ulterior se infasura corpul in bandaje umede si se lasa la uscat din nou.

Prin procesul acesta se obtinea si garantia ca tot corpul isi va pastra dimensiunile reale si formele. Cei care imbalsamau adaugau si uleiuri aromate, bijuterii si parfumuri pe corp. se adaugau si amulete de protectie intre straturile de bandaje si apoi decedatul se punea in sicriu sau in sarcofag si era ingropat.

Practicile petru conservare au scazut in perioada Romana. In timp ce accentul a fost pus si pe exteriorul mumiei care era tot mai decorata, egiptenii foarte bogati se ingropau cu aur la gat.

Erau insluse si cartie persoanelor decedate in morminte alaturi de statuile shabti care au fost considerate un fel de servitori care faceau munca in locul celui decedat in cealalta viata. Dupa ce erau inmormantate corpurile rudele trebuiau sa aduca ocazional si alimente la morminte si sa recite si rugaciuni pentru decedati.