Sapunul este o combinatie de grasime animala sau ulei vegetal si soda caustica. Cand se dizolva in apa, se rupe murdaria departe de suprafete. De-a lungul veacurilor, sapunul a fost folosit pentru curatarea, pentru vindecarea plagilor pielii, pentru vopsirea parului si ca salve sau unguent pentru piele. Insa astazi folosim in general sapunul ca demachiant sau parfum, insa se poate gasi pe piata si sapun industrial.
Originea exacta a sapunului nu este cunoscuta, desi sursele romane sustin ca dateaza de la cel putin 600 i.Hr., cand fenicienii au pregatit sapun din coada de capra si cenusa de lemn. Sapunul a fost facut si de celti, locuitori antici ai Marii Britanii.
Sapunul a fost utilizat pe scara larga in intregul imperiu roman, in primul rand ca medicament. Mentiunea sapunului ca demachiant nu apare pana in secolul al II-lea d.Hr. In secolul al VIII-lea, sapunul era comun in Franta, Italia si Spania, dar a fost rar folosit in restul Europei pana in secolul al XVII-lea.
Fabricarea sapunului a inceput in Anglia in jurul sfarsitului secolului al XII-lea. Producatorii de sapun au trebuit sa plateasca o taxa grea pentru tot sapunul pe care l-au produs. Vamesul incuia capacele pe tigaile care fierb sapunul in fiecare seara pentru a preveni fabricarea ilegala de sapun dupa ore. Din cauza impozitului ridicat, sapunul a fost un obiect de lux si nu a intrat in uz comun in Anglia decat dupa abrogarea impozitului in 1853. In secolul 19, sapunul era accesibil si popular in toata Europa.
Producatorii de sapun timpuriu au fiert pur si simplu o solutie de cenusa de lemn si grasimi animale. O substanta de spuma formata in varful vasului. Cand s-a racit, s-a intarit in sapun. In jurul anului 1790, producatorul de sapun francez Nicolas Leblanc a dezvoltat o metoda de extragere a sodei caustice (hidroxid de sodiu) din sarea comuna de masa (clorura de sodiu), care inlocuieste elementul de cenusa de lemn al sapunului.
Chimistul francez Eugene-Michel Chevreul a pus procesul de formare a sapunului (numit in saponificare engleza) in termeni chimici concreti in 1823. In saponificare, grasimea animala, care este neutru din punct de vedere chimic, se imparte in acizi grasi, care reactioneaza cu carbonatele alcaline pentru a se forma sapun, lasand glicerina ca produs secundar. Sapunul a fost facut cu procese industriale pana la sfarsitul secolului XIX, desi oamenii din zonele rurale, cum ar fi pionierii din vestul Statelor Unite, au continuat sa faca sapun acasa.
Materie prima
Sapunul necesita doua materii prime majore: grasimi si alcaline. Alcaliul cel mai frecvent utilizat astazi este hidroxidul de sodiu. Se poate folosi si hidroxid de potasiu. Sapunul pe baza de potasiu creeaza un produs mai solubil in apa decat sapunul pe baza de sodiu si, prin urmare, se numeste „sapun moale”. Sapunul moale, singur sau in combinatie cu sapunul pe baza de sodiu, este frecvent utilizat in produsele de ras.
Grasimea animala in trecut a fost obtinuta direct de la un abator. Sapunurile moderne folosesc grasimi care au fost procesate in acizi grasi. Aceasta elimina multe impuritati si se produce ca apa secundara in locul glicerinei. Multe grasimi vegetale, inclusiv uleiul de masline, uleiul de sambure de palmier si uleiul de nuca de cocos sunt, de asemenea, utilizate in fabricarea sapunului.
Aditivii sunt folositi pentru a imbunatati culoarea, textura si mirosul sapunului. Parfumuri si parfumuri se adauga amestecului de sapun pentru a acoperi mirosul de murdarie si a lasa in urma un miros proaspat. Abrazivele pentru imbunatatirea texturii sapunului includ talc, silice si ponce de marmura (cenusa vulcanica). Sapunul facut fara colorant este o culoare gri sau maro, dar producatorii moderni coloreaza sapunul pentru a-l face mai atragator pentru consumator.
Procesul de fabricatie
Metoda de preparare a sapunului este inca folosita astazi de micile companii producatoare de sapun. Acest proces dureaza de la patru la unsprezece zile pana la finalizare, iar calitatea fiecarui lot este inconsistenta datorita varietatii de uleiuri utilizate. In jurul anului 1940, inginerii si oamenii de stiinta au dezvoltat un proces de fabricatie mai eficient, numit proces continuu.
Aceasta procedura este folosita de marile companii producatoare de sapun din intreaga lume. Exact asa cum spune numele, in procesul continuu sapunul este produs continuu, mai degraba decat un lot la un moment dat. Tehnicienii controleaza mai mult productia in procesul continuu, iar pasii sunt mult mai rapide decat in metoda ceainicului – este nevoie de doar aproximativ sase ore pentru a completa un lot de sapun.
