Daca doriti ca plantele dvs. sa creasca mai bine, va trebui sa construiti mai intai o parcela de gradina adecvata. Unii oameni cred ca aceste aspecte nu sunt importante, dar ele sunt esentiale. Solariile construite incorect pot afecta cultura, pot scadea randamentul si pot creste cantitatea de substante de protectie a plantelor folosite.
Inaltimea laterala a solarului trebuie sa fie de cel putin 2,2 m pentru a permite o ventilatie laterala adecvata. Acest lucru va ajuta la prevenirea cresterii plantelor si a ofilirii florilor in timp.
Inaltimea totala unui solar trebuie sa fie de cel putin 4,5 metri pentru a asigura o buna circulatie a aerului si o expunere adecvata a plantelor la lumina soarelui.
Unii ingineri constructori de solarii afirma ca solariile cu o lungime de pana la 30 m pot fi ventilate doar din fata si din spate, cu usile larg deschise. Aceasta este o conceptie gresita, deoarece practica confirma teoria conform careia solariile ventilate la capete scad randamentul culturilor sau uniformitatea cresterii: la capete, plantele sunt mai goale, iar in mijloc plantele sunt subdezvoltate. Acest lucru se datoreaza schimbului de substante esentiale pentru cresterea masei verzi, si anume CO2 si oxigen, acest lucru se datoreaza schimbului constant de aer proaspat din exterior cu aerul “greu” din interiorul solariului.
Pelicula are proprietatea de a se dilata si contracta in functie de temperatura mediului inconjurator.
Deoarece majoritatea solariilor sunt construite primavara, inainte de plantare, sau toamna, dupa recoltare, temperaturile din aceasta perioada variaza intre 150 C (primavara) si 200 C toamna.
Dar cele mai mari probleme apar primavara si vara, cand temperatura depaseste 350 C. Folia se dilata la maximum, ceea ce face ca aceasta sa “fluture” si ca micile picaturi de condens formate in timpul serii sa cada pe frunze, favorizand astfel dezvoltarea ciupercilor, bacteriilor si virusilor.
Folia ar putea fi ancorata cu folii de ancorare cu chingi sau cu panglici care trebuie sa fie destul de rezistente la rafalele de vant, care in unele zone pot ajunge pana la 90 km/h. Aceasta se monteaza intre arcuri, fixata pe tepuse infipte in pamant de o parte si de alta a parcelei, la fiecare 2 metri.
Din cauza unui buget restrans si a unei investitii initiale mari intr-o instalatie solara, multi fermieri prefera sa foloseasca o folie mult mai accesibila la pret. Ca urmare, folia nu ofera protectie impotriva razelor UV care pot deteriora planta si fructele, este schimbata mai des, iar efortul de a schimba o folie pe solar costa uneori mai mult decat folia in sine.
Atunci cand se alege o folie profesionala, ar trebui sa se puna cateva intrebari furnizorului de folie:
Gradul de tarare UV – fara acest aditiv, rezistenta foliei va fi mai mica din cauza procesului de degradare foto-oxidanta cauzat de radiatiile ultraviolete, ceea ce duce in cele din urma la ruperea foliei solare.
Un exemplu calitativ poate fi o folie solarii regalfermierul.ro.
Oricare ar fi alegerea dvs., optati mereu pentru o folie solarii calitativa si cu siguranta nu veti regreta.
O mica parte din istoria gradinaritului
Storia timpurie a gradinaritului este in mare parte implicata cu istoria agriculturii, gradinile care erau in principal ornamentale, in general, rezervate elitei pana in vremuri destul de recente. Gradinile mai mici au avut, in general, o gradina de bucatarie ca prima prioritate, asa cum este inca adesea cazul.
Traditiile largi care au dominat gradinaritul din cele mai vechi timpuri includ pe cele din Orientul Apropiat Antic, care a devenit gradina islamica, cea mediteraneana, care a produs gradina romana, influentand enorm gradinaritul european de mai tarziu si gradina chineza si dezvoltarea ei in gradina japoneza.. In timp ce tehnicile de baza de gradinarit au fost destul de bine intelese prin incercari si erori inca de la inceput, plantele disponibile intr-o anumita locatie s-au schimbat enorm, mai ales in ultimele secole.
Multe grupuri noi de plante au fost introduse din alte parti ale lumii, iar plantele ornamentale folosite acum sunt in mare parte soiuricrescut pentru a imbunatati calitati precum culoarea, lungimea infloririi, marimea si rezistenta.
In Europa, designul gradinii in Renastere a fost dominat de gradina italiana in Renastere, care s-a dezvoltat in gradina formala franceza, dominand perioada barocului; ambele erau stiluri formale, incercand sa impuna principii arhitecturale gradinii. In secolul al XVIII-lea s-a dezvoltat gradina peisagistica englezeasca, aparent informala si naturala, dar necesitand spatii foarte mari, iar pana la sfarsitul secolului domina toata Europa in cele mai mari gradini noi.
Gradinaritul poate fi considerat ca expresii estetice ale frumusetii prin arta si natura, o manifestare a gustului sau stilului in viata civilizata, o expresie a filozofiei unui individ sau a unei culturi si, uneori, ca o etalare a statutului privat sau a mandriei nationale – in privat. si peisajele publice.
Ingradirea spatiului exterior a inceput probabil in jurul anului 10.000 i.Hr. Istoricii isi imagineaza ca primul incinta a fost un tip de bariera folosita pentru excluderea animalelor si a talharilor, poate incepand din Asia de Vest, apoi raspandindu-se in Asia de Sud si de Est si spre vest, in Grecia si Europa. Cuvintele moderne „gradina” si „curte” sunt descendenti ai englezei vechi „geard”, care desemneaza un gard sau o incinta.
